Podişul Hârtibaciului
Comuna Ticuș cuprinde 6.954 ha din Situl Natura 2000 Podişul Hârtibaciului.
Pe teritoriul județului Brașov, Podişul Hârtibaciului include, în general, zone de pășuni și fânețe, dar apar și terenuri agricole și păduri (fag, gorun, uneori și stejar).
A fost desemnat prioritate nr.1 dintre cele 68 de situri propuse de Grupul Milvus în 22 de județe ale țării. Cuprinde efective importante pe plan global – o specie de cristel de câmp (Crex crex). Cuprinde populații importante din specii amenințate la nivelul Uniunii Europene – 10 specii: cristel de câmp (Crex crex), acvilă țipătoare mică (Aquila pomarina), viespar (Pernis apivorus), huhurez mare (Strix uralensis), caprimulg (Caprimulgus europaeus), ciocănitoare de stejar (Dendrocopos medius), ciocănitoarea de grădini (Dendrocopos syriacus), ghionoaie sură (Picus canus), ciocârlia de pădure (Lullula arborea), sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio).
Găzduiește efective importante din speciile caracteristice acestei zone, de ex. aici cuibărește cea mai însemnată populație de acvilă țipătoare mică (Aquila pomarina) și de viespar (Pernis apivorus) din România, densitatea ceea mai ridicată fiind atinsă la sud de Valea Hârtibaciului.
Biserica fortificată Ticuș
Biserica-cetate din Ticuş a fost construită de către saşi. Este o aşezare fortificată după cum se întâlneşte în majoritatea satelor unde au fost colonizaţi saşi. Clădirea a fost edificată în secolele XV-XVI, în stil gotic, de către maistrul constructor Michael Schneider. Incinta din jurul bisericii, în formă de romb, cu câte un turn în cele patru colţuri, a fost ridicată în secolul al XVI-lea. În anul 1802, în urma unui cutremur, s-au prăbuşit clopotniţa, bolţile bisericii şi unele părţi ale incintei. În anii 1804-1806 a fost clădită noua clopotniţă, care există şi astăzi, iar între anii 1823-1827 a fost reparată întreaga biserică.
