Dealurile Homoroadelor
Comuna Racoș cuprinde 3.889 ha din Situl Natura 2000 Dealurile Homoroadelor.
Zonă deluroasă cu multe pajiști semi-naturale și păduri de foioase, tipică pentru sud-estul Transilvaniei. Este una dintre cele mai importante zone din țară pentru acvila țipătoare mică. Pe lângă speciile de răpitoare cuibăritoare apar cu o regularitate variabilă în această zonă și două specii periclitate pe plan global: acvila de câmp și acvila țipătoare mare. Pădurile bătrâne oferă habitat de cuibărit pe lângă răpitoare și pentru barza neagră, dispun de populații semnificative de ciocănitoare de stejar. Populațiile de cristel de câmp pot fi întâlnite în pajiștile semi-naturale; aceste zone servesc și ca loc de hrănire pentru răpitoare și berze. În tufărișuri găsim efective mari din sfrânciocul roșiatic.
Complexul Geologic Racoş este rezervaţie geologică şi are o importanţă deosebită prin faptul că marchează arealul încheierii erupţilor vulcanice din Carpaţii Orientali. Complexul este situat în localitatea Racoşul de Jos, la 528 m pe dreapta Văii Oltului, la ieşirea din defileul tăiat de acesta în Munţii Perşani.
Se detaşează în cadrul acestui complex Coloanele de bazalt de la Racos. În partea de vest a Munţilor Perşani există o zonă relativ întinsă, în care apare o formaţiune eruptivă bazaltică. Perimetrul în cadrul căruia sunt prezente bazaltele, apare sub forma unui triunghi astfel: la est Racoş, la vest Rupea, şi în sud Comana.
Zona Racoş se caracterizează prin prezenţa curgerilor de lave. Se disting trei faze efuzive, când curgerile de lave au format trei orizonturi distincte:
Rezervaţia se prezintă sub forma unei înşiruiri de coloane prismatice de bazalt cu înălţimi de până la 18 m, ele permiţând o examinare detaliată a structurii petrografice.
La o scurtă plimbare pe jos veţi găsi Cariera Brazi, o altă minune a naturii. Discontinuitatea de forme, culori şi înălţimi, care formează această carieră, vă face să petreceţi aici ore bune şi să faceţi sute de fotografii. Toată imensitatea şi frumuseţea carierei, precum şi cerul deosebit de albastru se oglindesc într-un lac de cel puţin zece metri adâncime şi 100 de metri lungime, de culoare verde-albăstruie. Lacul s-a format în urma topirii zăpezii şi acumulării apei de ploaie şi datează de mai mult de zece ani, de când exploatările de bazalt s-au oprit.
O altă comoară a naturii din zona complexului de la Racoş este cariera de scorie bazaltică Hegheş sau Vulcanul Racoș. Ajunşi aici veţi avea impresia că vedeţi Marele Canion din Arizona, peisajul tăindu-vă respiraţia. La un simplu tur al zonei veţi fi fascinaţi de nişte contraste interesante: verdele vegetaţiei răsfirate, scoria vulcanică de culoare rosie şi cerul albastru.
Din când în când, pe jos veţi găsi, zone mari rotunjite, denumite bombe vulcanice ce au culoarea roşie datorită compuşilor de fier pe care îi conţin. Cea mai înaltă zonă din complex este vârful Hegheş, care măsoară 60 de metri şi de unde se poate admira întregul peisaj de neuitat.
Locul fosilifer Carhaga este o rezervaţie paleontologică declarată monument al naturii. Este situată în comuna Racoş şi are o suprafaţă de 1,6 ha. Stratele marno calcaroase reprezintă un punct fosilifer de importanţă ştiinţifică, deoarece stratigrafia este legată de descifrarea evoluţiei geologice a formaţiunilor de fliş din Carpaţii Orientali. Stratele de Carhaga reprezintă un preţios martor paleogeografic.
Rezervaţia botanică şi ornitologică Cotul Turnuzului, situată pe teritoriul administrativ al comunelor Racoş şi Hoghiz.
Este o rezervaţie importantă deoarece aici cuibăresc numeroase specii de păsări aflate pe traseul transilvănean al migraţiei europene. Pe substratul de pietrişuri se dezvoltă un strat de turbă eutrofă, gros de 1 m. Întâlnim Swertis perenis, specie boreal montană, Primula farinosa,Seseria coerulia, Calamagrostis nejdecta, specii boreale.
În arealul mlaştinilor apar Molinia coerulia, Triaphorum latifolium, Gentiana pneumonanthe Drossera anglica.
Castelul Bethlen
Reşedinţă nobiliară fortificată, de mică amploare, a fost construită în stilul Renaşterii transilvănene, pe la 1664. Incinta fortificată de plan pătrat, cu bastioane circulare la colţuri şi turn pătrat de intrare este specifică renumitei arhitecturi militare medievale târzii, anterioară castelului de pe latura de sud. După construirea castelului, sistemului de fortificaţii i-a fost adăugată o semiincintă cu bastioane- pană. Demn de ştiut, Castelul din Racoş a fost, odinioară, reşedinta nobiliară fortificată a grofului Sukosd. Documentele vremii confirmă că acesta primise domeniul respectiv de la Gabriel Bethlen, ca recompensă pentru servicii militare. Construit în anul 1625, castelul a fost, iniţial, de mică amploare. Corpurile de clădiri, între care se afla şi o curte pătrată, sunt înconjurate cu ziduri. Castelul are bastioane circulare, iar turnul de la intrare este pătrat
Bastioanele sunt concepute în forma cilindrică. Aici se aflau atât încăperi pentru locuit, dar şi saloane, depozite, bucătării. Un rol aparte îl deţinea bastionul sud-estic. Acesta comunica cu locuinţa de la etaj şi dispunea de un salon în formă octogonală. Avea bolta alcătuită dintr-o calotă sferică, străbătută de 8 lunete rampante. Muchiile acestora erau împodobite cu nervuri coborâte pe console.
Intrarea în incinta castelului se făcea printr-un gang situat sub turnul aflat la mijlocul laturii de sud. Castelul dispunea de un al doilea cordon de ziduri mai groase, situate în părţile estice, dar şi în sud şi vest.
În partea de vest a construcţiei, încăperile situate pe doua nivele erau destinate depozitării cerealelor, a alimentelor, iar încăperile de la parter erau folosite drept grajduri.
Ar fi de luat în seamă că până în vremurile noastre s-a păstrat o inscripţie de la 1700, aşezată la intrarea în castel, care arată că în acel an construcţia aparţinea contelui Ştefan Bethlen. Pe bolta unui salon, se află stema familiei Bethlen, sculptată în piatră, după moda vremii.
De acest castel este legat şi un episod din viaţa unei familii domnitoare din Ţara Românească, în războiul turco-austriac, de la 1664, când Grigore Ghica Vodă se afla de partea austriecilor. Dupa război, domnitorul a fost forţat să fugă în Polonia. Soţia sa, Doamna Maria, trece, la îndemnul său, în Transilvania unde, intrând sub protecţia principelui Mihail Apafi, şi este adapostită o perioadă îndelungată tocmai în castelul Racoşului. Aici naşte pe Matei. Cererea Porţii, de a o trimite pe Doamna Maria cu comorile ei la Constantinopol, este respinsă de Mihail Apafi.
După 1873, castelul devine proprietatea contelui Samuel Teleki. În vremea revoluţiei burghezo-democratice de la 1848-1849, construcţia este prada unui incendiu de proporţii. Ulterior, în anul 1904, castelul şi întregul domeniu sunt cumpărate de către obştea satului. În perioada comunismului, castelul a folosit ca spațiu de depozitare pentru culturile agricole, iar după 1990 a reintrat în proprietatea Composesoratului Racoș.
Situarea strategică în centrul de comunicare dintre Sighişoara şi Braşov şi infrastructura îl recomandă pentru transformarea lui într-un hotel turistic regional. Pentru a i se da această destinație, castelul necesită lucrări de reabilitare și renovare pe care actualii proprietari nu și le pot permite.
Este singurul monument fortificat de cultură antică maghiară din judeţul Braşov şi unul dintre puţinele exemple de arhitectură renascentistă din Transilvania.
Patrimoniul Racoşului de Jos este completat de imporatante descoperiri arheologice.
Racoş. Piatra Detunată. Fortificaţie hallstattiană şi dacică
Fortificaţie hallstattiană, cu val dublu şi şanţ, lungi de 180 m, peste care se înalţă un zid dacic, din piatră parţial fasonată şi pământ. Locuiri foarte intense în bronzul mijlociu şi final (cultura Wietenberg, Hallstatt şi La Tene). Locuirea dacică începe în sec. IV – III î. de Chr. şi sfârşeşte la cucerirea romană, zidul datând din timpul lui Burebista. Numeroase terase locuite în epocile amintite.
Racoş. Tipia Racoşului. Cetate dacică
Descrierea sitului. Cetate dacică, cu zid de piatră fasonată la exterior, lung de 85 m şi gros de peste 2 m, refolosit în evul mediu timpuriu.
Racoş. Dealul Vărăriei (Meszes). Fortificaţie din prima epocă a fierului şi dacică
Fortificaţie din prima epocă a fierului, cu val dublu şi şanţ, lungi de peste 525 m şi înalte de 3 – 11 m, refolosită parţial de daci începând din sec. I î. d. Chr.
Ziua Libertății
Evenimentul are loc anual, în cea de-a 8-a zi după Rusaliile catolice.
În urma revoluției de la 1848, a dispărut iobagia. Vestea a ajuns cu mare întârziere la iobagii din Racoș, care mai munceau pentru conte. Cu o săptămână după Rusalii – era o zi de luni – un fiu al satului care era preot în regiunea Clujului, a venit în vizită la parinți. A fost foarte mirat când a văzut iobagii muncind pe câmp pentru conte. El le-a dat vestea cea mare.
Se spune că oamenii și-au eliberat animalele din jug și, cu o bucurie de nedescris, au venit la biserică. Uneltele și le-au lăsat în fața bisericii, lângă un copac și au intrat în biserică pentru a mulțumii Domnului vestea libertății. Ieșind din biserică, au hotărât ca această zi să fie sărbătorită de toți răcășenii din toate timpurile.
În prezent, comunitatea maghiară merge în prima parte a zilei la Biserica Reformată, iar după prânz sărbătoarea se mută în centrul satului, jurul Castelului Bethlen, unde este organizat un târg cu o gamă largă de produse. Seara, au loc spectacole organizate în interiorul Căminului Cultural.